Făcând ieri ordine prin cameră (deh, mă mut în curând şi încerc sa-mi organizez lucrurile) m-am apucat să-mi cataloghez cărţile de ficţiune adunate până acum. Lucru bun, pentru că aşa am observat că unele au dispărut fără urmă.
Nu e rău, vreo 96 de bucăţi. :D
Că tot a fost ziua mea şi am primit şi nişte bani pentru predat, mi-am permis să măresc enervarea maică-mii (că nu mi-am luat ceva de îmbrăcat şi că iar nu mai încap cărţile în bibliotecă) şi am mai adăugat câte ceva prin biblioteca personală:
Da, îmi plac cărţile. Şi pentru cei care se întreabă, le şi citesc, nu le iau să le ţin să se prăfuiască să dea bine.
Sunt entuziasmat de către ultima pentru că Michael Ende e unul din autorii mei preferaţi (deh, încă sunt copil). Şi cu ocazia asta am aflat că el, după ce a citit "Închide ochii şi vei vedea oraşul" a românului Iordan Chimet, fascinat de scriitura acestuia, a preluat personajul principal, Elli, şi l-a plasat-o în "Povestea saltimbancilor". Iar între cei doi autori s-a ţinut o corespondenţă timp de 12 ani. Închei cu ce spunea Ende:
După ce am terminat de citit cartea, m-am întors la manuscrisele mele deja începute. N-am putut... Mă obseda felul tău de a vorbi, de a dezvălui personajele, de a face o sinteză aproape muzicală între realitate şi irealitate... şi bucuria de a exista care inundă totul. Eram pur şi simplu obsedat. Ţi-am preluat, deci, eroina, pe Elli, şi am plasat-o într-o altă aventură.
Alexandru Badiu, web programmer extraordinaire, ubergeek, science fiction addict, 80's lover, metalhead.
